Dintre rolurile lui Mihai Galinescu, probabil că cel mai popular e cel de doctor. Poate mai puțini îl știm și din rolul de membru în board-ul Fundației Comunitare Bacău, de bunic, inovator sau vizionar. Dar Mihai Galinescu este, în suma rolurilor sale, omul care trasează direcția și construiește lucrurile cu sens pentru comunitate. Cum ar fi primul proiect de Telemedicină.
Ce a însemnat starea de urgență pentru tine?
A însemnat o schimbare foarte profundă a tabieturilor, a cutumelor, a modului în care ne desfășuram noi, medicii, activitatea. De fapt vorbim de o re-adaptare care a avut dificultatea ei.
Pe fondul știrilor care rulau, a panicii instalate, situației din Suceava, cum a fost pentru voi, cei din prima linie?
Noi, cel puțin în zona mea de expertiză, am fost foarte interesați chiar de pe la mijlocul lui februarie de acest virus și de întregul context global. Așa că, la începutul lui martie, în secțiile de chirurgie pediatrică, ATI – blocul operator pediatrie, am făcut cursuri de utilizare a echipamentelor de protecție și am încercat să comunicăm care e realitatea. Unele lucruri par apocaliptice dar nu sunt, iar altele, de bază de altfel, sunt mult subevaluate. Cred că în urma acestei perioade vom reevalua importanța spălatului pe mâini.
Dar cert este că în momentul în care oamenii cu care lucrez au înțeles cu ce se confruntă, a devenit mult mai ușor să fim pregătiți. Oamenii au nevoie să înțeleagă. Pentru că toate lucrurile care par nebuloase creează niște frici profunde. Doar înțelegând și procesând rațional putem obține soluții și avea reacții corecte.
Ai observat cumva și o responsabilizare mai mare în rândul publicului?
Da, foarte mult. Mare parte din bolile pe care le tratăm noi, bolile chirurgicale la copil, sunt boli cronice, pe care a trebuit să le amânăm. Pe cele acute am continuat să le tratăm, dar adresabilitatea a scăzut mult, încărcarea de muncă a scăzut în ceea ce privește numărul de pacienți. Pe de altă parte, noi am ales să urmăm protocolul în care fiecare pacient era tratat ca posibil bolnav COVID-19, așadar timpii operatori și de pregătire au crescut mult.
Cum te-ai adaptat la noile condiții? Să operezi cu mască, vizieră, costum, nu poate fi nici ușor nici confortabil.
Și fără aer condiționat, fiindcă recirculă! Totul merge mult mai greu, ca și cum ai avea niște pietre atârnate de tine. Dar omul e animal adaptabil, se adaptează de la nord până la sud, peste tot.
Te-ai uitat la știri în perioada asta?
Deloc. Numai pe site-uri de informații.
Și din perspectiva omului implicat direct cum ți s-a părut relatarea contextului?
Relatările vis a vis de COVID-19 nu m-au preocupat extraordinar de mult. M-a preocupat partea științifică, m-a preocupat partea de reacție a celor care conduc lumea la momentul acesta și m-au preocupat foarte mult implicațiile geostrategice asupra vieții noastre, asupra lumii noastre.
Voi sunteți o familie de doctori iar acasă vă așteaptă unul dintre copii. V-ați întors la fiica voastră zilnic cu încrederea că sunteți ok ?
Nu. Am trimis-o la Iași la sora ei, pentru că exista și există în continuare riscul să fim infectați. Am luat decizia asta pentru a elimina riscurile în plus și pentru că nu ar fi avut cine să o îngrijească dacă ni s-ar fi întâmplat ceva.
Ce crezi că se va întâmpla acum, după ridicarea stării de urgență?
Statistic vorbind, probabil că rata finală de infectare în România, de fapt cam prin toată Europa, va fi de 4-5%. Mulți dintre aceștia sunt într-adevăr ”aglomerați” în anumite zone, cum e la noi Suceava, sau aglomerați în meserii, cum e cea de doctor, unde a fost o rată mare oficial, de 7-8%.
Am o prietenă doctoriță, care a murit în Anglia, și senzația care te cuprinde e foarte proastă. Înțeleg tendință naturală de protecție psihică pe care am vazut-o la foarte mulți în perioada asta: “dom’le, dacă zici că nu există, uneori chiar nu există și nu mă poate afecta”.
Dar din păcate exista. Se vede și se va vedea în buzunarele tuturor și în modul de viață al tuturor.
Cum a apărut proiectul Telemediciana: Dincolo de Ecran e Grija Noastră pentru Micuții Pacienți?
A venit oarecum ca o consecință a faptului că oamenii nu au mai avut în perioada asta acces facil la serviciile medicale. Trebuia să suplinim cumva, iar telemedicina înseamnă medicină cu ajutorul unor programe. Inițial am pornit cu entuziasm și cu echipa nemaipomenită de la ISSCO pentru partea de IT și Fundația Comunitară Bacău ca partener.Când s-a ajuns la partea legală lucrurile s-au complicat puțin iar entuziasmul a fost înlocuit de strategie și eficiență.
Am regândit proiectul pentru a fi ceva durabil, pe termen lung. Aceste crize, așa cum a fost și asta, se pot repeta oricând. Dacă învățăm și știm să ne adaptăm, inovând și pregătindu-ne ca infrastructură, putem ieși mult mai puternici din treaba asta și vom fi bine. Acum am finalizat și partea legală, am încheiat cu Spitalul Județean de Urgență Bacău un parteneriat și în principiu ar trebui să fie un succes, mai ales că trendul în ceea ce privește telemedicina e ascendent. Dar proiectul nostru este complex, mult mai mult decât niște poze trimise pe whatsapp și niște conversații telefonice. Este o cale de comunicare reală între doctor și pacient, făcută cu responsabilitate, în condiții de siguranță și profesionalism.
E ceva ce te-a învățat această perioadă?
Da, multe lucruri. Eu cred că a fost o reîntoarcere la lucrurile de bază, care înseamnă resursele interioare pe care le avem, dar care din păcate sunt obstruate în mare parte de o avalanșă de informații nefiltrate, de tot soiul de tentații, de lucruri care înseamnă efectiv pierdere de timp.
Și atunci îți dai seama că familia, natura, cei din jurul tău, copiii, comunitatea, toate devin extrem de importante. Iar asta, pe termen lung , e o conștientizare care ar trebui să aducă o schimbare importantă în felul în care ne trăim viața și ne raportăm la cei de lângă noi. Poate că oamenii vor reevalua lucrurile și vor înțelege că viața nu e ținută de pozele de pe facebook sau de știrile TV. Că ceea ce dă valoare, atât vieții personale cât și comunității, este ceea ce facem dincolo de poze și dincolo de ecrane. Este ceea ce învățăm, ceea ce gândim, ceea ce simțim și trăim împreună.
Acest interviu face parte in proiectul Dincolo de Mască, o inițiativă de documentare a realității locale, după ridicarea stării de urgență.
Echipa de proiect : Concept și condei- Oranjeria, Video: CineformaStudio, Foto : Sysphotodesign, Promovare Social-Media- Marva Business Solutions, susținut de Fundația comunitară Bacău.
Credit Foto: Sysphotodesign