La Academia CLAR cursanții învață să se autogestioneze emoțional, să își trăiască viața conștient și să se raporteze la puterea interioară atunci când iau decizii, atât la 12 cât și la 60 de ani. Iar în contextul stării de urgență, terapia urcată în online a însemnat “școala” unde elevii chiar au vrut să meargă.
Alina Căprioară este acum terapeut în spatele laptopului, bucurându-se de noua validare socială a psihoterapiei dar explorând în același timp oportunitățile de a continua misiunea vieții ei- facilitarea accesului la o viață trăită conștient. Chiar și în pandemie.
Când ți-ai dat tu seama că lucrurile, așa cum le știam, or să capete o altă formă?
Cred că era într-o marți, când aveam grup de terapie și am realizat că îmi este frică de faptul că aș putea contribui la contaminare. Și în momentul în care simt frică, de obicei o las să mă informeze. Era înainte de instaurarea stării de urgență, dar atunci am simțit pentru prima data că se întâmplă ceva nou, pe care nu-l mai simțisem.
Și ai mutat psihoterapia în online. Cum funcționează grupurile în varianta asta?
Funcționează, dar precizez că în online e psihoeducație, nu terapie, chiar dacă se întâmplă și asta.
Am învățat împreună să ne adaptăm, să devenim mai vizibili și să folosim ceea ce avem, fără a fi nemulțumiți de ceea ce ne lipsește, să încercăm să avem aceleași rezultate, aceleași achiziții, doar că într-un context nou. Am alocat un timp pentru a adapta metoda la noul context, și acum sunt foarte mulțumită de cum se întâmplă lucrurile in Academia CLAR online.
A fost și un context în care psihologia și psihoterapia au avut de câștigat, atât ca imagine cât și din punct de vedere a business-urilor din domeniu?
Da. Academia CLAR iese întărită din această criză. Adică a devenit foarte evident că un lucru de calitate în domeniul psihologic chiar face diferența. Adică se cunosc copiii care sunt ”studenți” în Academia CLAR, se cunosc adulții care au acest timp pentru ei și își conștientizează stările și au instrumente la îndemână pentru a le gestiona.
Într-un timp normal de viață poate fi considerat un moft să știi tehnici de respirație sau să identifici nevoia din spatele unei emoții. Dar într-o situație de criză ca aceasta, în care te simți provocat, munca noastră și misiunea Academiei au fost validate social.
Cum ai interpretat din punct de vedere psihologic contextul în care toate rolurile s-au manifestat de “acasă”, pe fondul insecurității, presiunii și fricii care au stăpânit unele zile?
Lipsă de educație psihologică. Mi-a fost atât de evident acest lucru încât m-am simțit pe drumul cel bun cu misiunea vieții mele și cu meseria aceasta.
Oamenii sunt atât de derutați de context, de ceea ce se întâmplă în afara lor, de parcă puterea se află în afară. Nu știu să își gestioneze frica, nu știu să își gestioneze boala, nu știu să își gestioneze moartea, nu știu să își gestioneze pierderea unei afaceri.
Am simțit uneori chiar frustrare pentru amploarea sau importanța pe care o acordăm alfabetizării și câte griji ne facem dacă copiii noștri nu citesc, de exemplu, sau nu-și fac programa școlară, dar faptul că nu avem nicio alfabetizare minimală cu privire la emoțiile noastre și cu privire la relațiile noastre, cu privire la familia noastră, nu a părut să ne deruteze până acum. Acum am fost forțați să stăm față în față cu relațiile noastre și cu noi înșine, și uite că nu ne-a plăcut.
Relațiile acestea erau exact așa și până acum, doar că acest context a forțat evidența să fie evidentă. Există separare între noi și copiii noștri, între noi și familiile noastre, ceea ce experimentăm când stăm cu ai noștri este mai degrabă frică și furie decât bucurie și entuziasm să petrecem timp de calitate cu noi și ei. Pur și simplu am fost forțați să stăm față în față cu realitatea.
Cum ai trăit tu starea de urgență?
Eu am învățat de mică să folosesc în maximum de potențial o criză, și o lipsă de resurse. Pentru mine a fost o zonă de activare a creativității și de actualizare a unui potențial lăsat așa, deoparte cumva. Mie mi-a fost bine, nu s-a întâmplat nimic rău nici din punct de vedere al sănătății, nici din punct de vedere financiar și am avut un timp neprețuit. Îmi face bine să fiu cu mine și cu ai mei în orice formă seamană a contact și a întâlnire și a binecuvântare din punct de vedere emoțional.
Ce ai învățat în perioada asta?
Am învățat că sunt o persoană destul de rigidă. Nu știam asta despre mine. Mă lăudam cu flexibilitatea și adaptabilitatea mea, dar mi-am întâlnit limitele la adaptarea la online, la refuzul meu de a lua clienți noi online, mi-am simțit zonele cu care nu sunt foarte împăcată, cu felul în care se manifestă ele în mine, și am învățat să mă cunosc și să mă văd în feluri mai noi decât le știam ca fiindu-mi proprii.
A trebuit să mă văd și așa, în forma asta, și am învățat valoarea rezilienței și adaptabilității mele și a business-ului. Am observat că afacerile care erau prea ritualizate, prea standardizate și prea tranzacționale au avut primele de suferit, în timp ce afacerea mea, care este mai degrabă o afacere de misiune, motivată de calitatea procesului, s-a ținut pe propriile picioare. La Academia CLAR suntem foarte puțin tranzacționali și într-o relație cu clienții noștrii.
Și cum vezi acum vitorul? Până unde se zărește el și până unde încerci să-l mai vezi?
Sincer, aștept săptămâna asta să mă informeze. Dacă în condițiile astea de relaxare statistica stă bine, eu cred că din iunie o să reînceapă viața apropiată de ceea știam. Dar m-aș bucura tare ca perioada asta să ne informeze cu privire la ceea ce contează. Cel puțin eu nu vreau să uit valoarea interacțiunii, a relației, a rezilienței, a adaptării sociale la noul mediu.
Până când nu ți se întâmplă o chestie care e cu totul în afara zonei tale de putere nu-ți dai seama cât de smerit ar trebui să fii în fața existenței. Dar în momentul în care un virus, o entitate atât de insignifiantă până la urmă, îți poate răsturna viața, afacerea, realitatea așa cum o știi tu, ajungi să vezi lumea și să te vezi pe tine în lumina adevăratelor proporții pe care le ai în Univers, și cred ca asta este lecția anului pentru mine.
Acest material face parte in proiectul Dincolo de Mască, o inițiativă de documentare a realității locale, după ridicarea stării de urgență.
Echipa de proiect : Concept și condei- Oranjeria, Video: CineformaStudio, Foto : Sysphotodesign, Promovare Social-Media- Marva Business Solutions, susținut de Fundația comunitară Bacău.
Credit Foto: Sysphotodesign