Livia și Andrei Întuneric au mutat EFixBody în online, au adaptat exercițiile la variante „de apartament” și au schimbat benzile TRX și Pilates Reformer-ul cu scaunul din sufragerie și peretele din dormitor. Ba chiar au reușit să integreze și copilul din dotare în antrenamente. Sportul a fost pentru clienții sălii o ancoră pentru normalitate și stare de bine în timpul izolării, iar contactul „în direct” pe zoom cu antrenorul, o satisfacere a nevoii de motivare și determinare. Dar, chiar dacă creativitatea Liviei și adaptabilitatea nou-descoperită a lui Andrei i-au făcut să descopere resursele online-ului, întoarcerea în sală e așteptată de toată lumea.
Când v-ați dat seama că urmează un context dificil pentru afacerea voastră?
Livia: Eu mai întâi am privit totul în spirit de glumă iar primele două-trei zile mi s-au părut concediu. Ne-am dorit mereu timp împreună, în familie și ne-am bucurat. Dar apoi am realizat că nu mai putem lucra, că atât noi cât și clienții stăm acasă, așa aveam nevoie de un plan.
Andrei: A fost mai întâi pauză necesară pe care cumva, inconștient mi-o doream, după o perioadă solicitantă și rutină zilnică. Așa că pentru început am descoperit că avem balcon la apartament, că putem sta în balcon, că ne puteam bucura de niște lucruri pe care nici nu le observam și mai ales de timpul petrecut cu fetița noastră. Dar după o săptămână și ceva am început să văd că lucrurile nu mergeau într-o direcție bună, sigură sau profitabilă.
Industria de fitness s-a pliat rapid în online iar publicul a părut receptiv. Cum a fost pentru voi?
L: Mie chiar mi se pare că suntem norocoși, mai ales față de alte domenii de activitate. Suntem norocoși pentru că sport poți să faci oriunde. Oamenii erau învățați să lucreze în sală, nici nu știam dacă să le propunem antrenamente online, dar clienții chiar au dorit să își păstreze activitățile obișnuite, și să își desfășoare timpul și viața cât se poate de aproape de ceea ce trăiau până să se închidă accesul peste tot.
Mai puțin la frigider..
L: Da, mai puțin la frigider, da! Dar eu am văzut totuși și o conștientizare a importanței unui plan alimentar și a nevoii de mișcare. Cred că îngrădirea libertății de mișcare te face să îți dorești mai multă mișcare.
Și cum ați dus sala în apartament?
A: La început ne propusesem să trimitem clienților antrenamente înregistrate ca fiecare să lucreze când îi permite programul. Dar nevoia clienților era de fapt să antrenamentul sub supravegherea noastră, a instructorilor. De aici vine determinarea și motivarea, și ne-au cerut să facem live și “să ne cerți cum ne certai la sală”.
L: Așa că am ajuns să lucrăm în aceeași casă, fiecare cu clienții lui, și am pus creativitatea la bătaie și am împărțit fiecare colțișor. Ne-am adaptat la condițiile pe care le aveau și cei cu care lucram, fără să cerem spațiu prea mult sau accesorii.
Cum vedeți reîntoarcerea la sală?
L: Cred că perioada următoare e dictată de ce se întâmplă cu școlile, grădinițile, siguranța jobului. S-ar putea ca mersul efectiv la sală să devină opțional pentru unii atâta timp cât pot să lucreze online cu mine.
Cred că vom vedea dezvoltându-se această direcție pentru că zona de antrenamente online a căpătat credibilitate și vizibilitate în aceste săptămâni de izolare.
A: Eu chiar am observat o creștere a publicului masculin în perioada asta, mai ales băieți. Lucrez în prinicipal pe partea de pregătire fizică a a copiilor-sportivi care, dacă înainte puteau să vină doar o dată pe săptămână la sălă fiindcă aveau antrenamente, pregătire și școală, acum au lucrat cu mine de trei ori pe săptămână și sunt într-o formă fizică foarte bună.
Colegii lor au văzut și au realizat că o pauză de trei luni de la antrenamente înseamnă un handicap și atunci au devenit toți foarte activi.
Cum vă imaginați viitorul? Care sunt următorii pași mici?
L: Așteptăm să ne întoarcem la sală! Provocarea mea supremă nu a fost că trebuia să mă adaptez la un spațiu mic sau că oamenii nu aveau gantere ci lucratul cu copilul lângă mine. Ea era prezentă, îmi cerea atenție, eu dădeam atenția altor persoane și era constant un conflict de gestionat.
În rest mi-a fost comod să lucrez de acasă și e cumva o portiță pe care o păstrez pentru viitor.
Dar acum aștept să ajung la sală, să îmi văd de antrenamente, să am contact cu oamenii, să îi motivez fără să fiu condiționată de cât de bine merge netul sau dacă vecinul să cu bormașina.
Ce puteți să spuneți că v-a învățat această perioadă? A adus ceva nou în viața voastră?
A :În plan profesional m-a învățat să fiu adaptabil. La început am refuzat să lucrez online, să găsesc soluții, chiar dacă Livia îmi spunea că nu sunt schimbări prea mari. Dar apoi mi-am dat seama că sunt capabil să mă adaptez.
În plan personal mi-a adus bucuria unor momente pe care le ratam, activități și jocuri în familie, plăcerea redescoperită de a ieși în natură.
L: Eu m-am jucat cu creativitatea mea, m-am impulsionat să ies din zona mea de confort și am descoperit la mine că mă pot adapta, că nu mi-e frică de nou, și că, chiar dacă prefer o zonă confortabilă, la nevoie mă descurc. Nu mă cramponez de situații limită, ci pur și simplu iau lucrurile pas cu pas. Apoi am câștigat timpul din trafic, din drumuri și l-am folosit pentru familie ceea ce a fost un mare câștig. Cred că am reușit să găsim soluții în loc să ne focusăm asupra problemelor și ne-am autosusținut psihic în această perioadă care, nu ne-a fost deloc ușoară.
Acest material face parte in proiectul Dincolo de Mască, o inițiativă de documentare a realității locale, după ridicarea stării de urgență.
Echipa de proiect : Concept și condei- Oranjeria, Video: CineformaStudio, Foto : Sysphotodesign, Promovare Social-Media- Marva Business Solutions, susținut de Fundația comunitară Bacău.
Credit Foto: Sysphotodesign