Vineri dimineața mișunam agitată prin curtea Centrului de Cultură “Geroge Apostu”. Soarele și imaginația îmi puneau în culori și așteptări cele trei zile de tabără. Ateliere Experențiale Culturale- Tabără de Terapie prin Artă. Încercam să îmi aduc aminte cine a găsit denumirea.
Simțeam anxietatea în aer. Întâi am pus-o pe seama energiei tinere, creatoare apoi mi-am imaginat agitație în fața necunoscutului. Mi s-a părut că “proces de psihoterapie” nu e o frază ușor de conținut. În cele trei zile, așteptările setate s-au făcut țăndări. Nu a fost nici mai bine, nici mai rău. Doar cum a fost.
Am trecut iar prin metoda C.L.A.R. (conștient, liber, autentic, responsabil). De data asta însă într-un proces de grup, susținut de actorie, arte vizuale, improvizație, muzică. A fost voie la “a fi”- altfel, simplu, plâns, vulnerabil, liber, execrabil. Cuvintele- instrument “traumă”, “proiecție”,”oglindire”, “nevoie”,”umbră”, și-au făcut loc firesc în discurs și apoi în viață.
M-am trezit absolut handicapată de cuvintele care să exprime “ce facem acolo”. Dansăm, plângem, ne uităm unii în ochii altora, suntem recunoscători, mergem fără să vedem…ar putea fi niște răspunsuri cognitive care să suprindă doar o parte a realității.
Experimentăm libertatea, timpul, întâlnirea cu sinele, emoția-ar putea fi un alt tip de răspuns.
Dar probabil că au și cuvintele limitările lor, mai ales atunci când au nevoie să suprindă atâtea dimensiuni.
Trei zile în care am experimentat o altă realitate. Cu atenție la respirație, la mers, la pas, la cuvinte, la gesturi.Cu atenție la ceilalți și la diferența dintre proiecție, imaginație și realitate. Vorbind doar despre sine și despre nevoi, cu zâmbet egoist pe față.
După prima zi de tabără mă simțeam atât de rău încât aproape că nu mă puteam mișca. Încremenisem undeva în afara corpului și nu puteam să revin în realitate. Nu m-am așteptat să mă simt mai bine în a doua zi. Deși am făcut-o. La fel cum nu m-am așteptat să dansez Butoh sau să parcurg șase metri în 12 minute, să merg pe o balustradă legată la ochi sau să mă uit în tăcere, timp de minute bune în altcineva. Sau să simt oameni dincolo de cuvinte, aparențe și rezistențe.
Impresionant ce se poate întâmpla în trei zile de trăire conștientă și liberă. Absolut uimitor felul în care timpul stă în loc, telefonul nu mai sună, coincidențele se adună, muzica exprimă, fotografiile cuprind, oamenii râd și plâng.
Ateliere Experențiale susținute de:
Alina Căprioară– Psihoterapeut
Alina Bălan– Psihoterapeut
Rucsandra Pop– scriitoare
Andreea Gabor– actriță
Anamaria Guguian– Artist vizual și performer.
Foto- Tudor Popa
*Proiect organizat de Asociația Mutatis Mutandis și finanțat de Consiliul Județean Bacău.